marți, 24 iulie 2012

Drumul presarat cu bine


Ploua cu stropi mari, de-abia se mai zarea
Turnuletul luminat care delimita
De restul lumii, manastirea
Ce cu drag ne astepta.

Drumul scurt, ce lung parea!
Strada nu se mai vedea,
Parea un drum ce duce in abis
Desi credeam ca e'nspre paradis.

Ambitiosi, batuti nu ne lasam
Oricate impedimente in fata aveam,
Si-oricate oprelisti se iveau
Placerea de a merge n-o diminuau.

Pe masura ce in fata ni se aratau
Vantul, ploaia, pomii ce se aplecau,
Mai mult ne intarea convingerea
Ca eram acolo pentru a lupta.

Ne-am dorit enorm si am ajuns
Acolo, pe taramul ca de vis,
Unde intr-o secunda au disparut
Relele ce pana atunci simtite s-au facut.

Liliana Carmen Stoica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu