M-ai obligat sa renunt la tine
Cand te iubeam atat de mult,
De-atata timp tu razi de mine
Am suferit enorm si am tacut.

Cu sentimentele mele te-ai jucat
Spalandu-te fara mila pe picioare,
Cu lacrimile-amare ce-am varsat
Erai tu fericit atuncea, oare?

Sau poate fericit vei fi acum
Ca nu mai sunt cine am fost,
Nu-ti voi lasa o urma-n al tau drum
Sa-ti amintesti,ca n-are rost.

Puteai sa gandesti mai mult atunci
Ca nu meritam atata suferinta,
Cand eu spuneam atatea vorbe dulci
Cu lacrimi de iubire si credinta.

N-as fi meritat umilinta nici in gand
Macar,ca un respect de zic eu bine,
Ca niciodata rau eu nu ti-am vrut
Te-am iubit si tin atat de mult la tine.

Mi-ai fost nufarul dupa care alergam
Pe ape-n disperare sa te prind,
Ai fost luceafarul pe care il priveam
In noapte si-adormeam cu tine-n gand.

Ai fost printul din povestea visului meu
Pe care-l astept de timp indelungat,
Venind pe un cal alb,am sperat mereu
In vesmant albastru imbracat.

Si mi-ai ramas doar o poveste de iubire
Ce va fi scrisa intr-un oarecare an,
Frumoasa mea imaginara fericire
Va ramane de ea doar un roman.