Ce lin, lin alunecă fulgii de nea
Bradul din munte-i alb, nu mai e verde,
Mi-e dor, ce dor de ţara mea
Privesc în zare-i ceaţă, nu se vede.
Ce lin lacrima pe-obraz îmi curge
Ce lin prin gânduri amintiri îmi vin,
Ochiul mi-e trist şi plânge, plânge
Sunt un pribeag şi mă numesc străin.
Ce dor îmi e să fiu de sărbători
În ţara mea, ce mult o mai iubesc,
Să privesc pe geam din gheaţă flori
Şi bradul de Crăciun să-mpodobesc.
Colind cu drag în ţara mea-l trimit
Pe-o săniuţă cu mulţi clopoţei,
Am promis şi iată n-am venit
Şi-au trecut, au trecut ani vreo trei.
Ce lin, lin alunecă fulgii de nea
Bradul din munte-i alb, nu mai e verde,
Mi-e dor, ce dor de ţara mea
Privesc în zare-i ceaţă, nu se vede.
Gabriela ND22octombrie2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu