Eşti sufletu-mi pereche Anca Crăsneanu poezie

Când ploapele-ți inchizi seara de culcare
Eu obrazul ți-l mângai cu dare,
Îmi trec mâna prin părul mătăsos
In timp ce buzele-ți sărut duios.

Îți șoptesc la ureche...un secret
Îți privesc fața înmărmurită,
Când vorba mea e viu grăită
Fiorul de pe frunte ți-l alungi discret.

Pătrunsi in acea atmosferă de eden
Molesiți de vibrația inimii, alert batândă,
Ne-am lăsat conduși, ne-am dat ofrandă
Unei lumi neștiutoare, mâzgălită de monden.

Respirăm același aer...
Privim pe cer aceiași stea măiastră,
In timp ce eu din nou Iti cer
Un sărut dulce, o mangâiere cerească.

Nu-mi refuzi dorința,
Buzele-ți fierbinți si dulci
Se contopesc cu ale mele, trezind speranța
Pierdută in seară, când visele-ți culci.

O rază de soare ne-a trezit dimineața
Mai veseli ca oricând, îți rade si fața,
Imbrățișarea ta mă cufundă-n abis,
Cât despre dulcea-ți sărutare, n-am nimic de zis.

Ești sufletul ce-l îndrăgesc enorm
Ești visul ce-l visez când dorm,
Ești cuvântul pecetluit dintr-o carte veche
Ești bucuria vieții mele, ești sufletu-mi pereche.

01.04.2012