Iarna în părul tău
Cerne steluţe argintii,
Pe covorul alb şi moale
Paşii tăi sunt încă vii.
Vântul bate nechemat
Şi se-aşterne într-o clipă,
Zborul norului semeţ
Se ascunde sub aripă.
Omul de zăpadă doarme
Sub o umbrelă de copac,
Iarba sub zapadă curge
Printre rădăcini ce tac.
Fumul se ridică lin
Dintr-un coş cam amorţit,
Ceaţa cade tot mai deasă
Peste satul adormit.
Ţurţuri se apleacă iar
Pe sub streşinile reci,
Aerul tot mai uscat
Precum florile-n ghiveci.
Iarna este tot mai rece
Norii parcă bat din palme,
Peste tot dansează fulgii
Luna printre stele doarme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu