Duminica bunicii Luminiţa Amarie poezie

Duminică sub ploaie, duminică plângând
Azi sfinți-ncet se roagă bunica-nvie-n gând.

Duminică mâloasă, prohodul unei maici
Duminica bunicii, pe inimi - pleci - și calci

Duminică de toamnă, duminică-n răscoală
Din mine trup se rupe, mi-e inima de smoală!

Duminică-n bătaie de clopot ce bocește
În mine mor ecouri, durerea-n mine crește.

Duminica-mi e groapa în care-nchidem trupul
Ca viermi-nfulecând din viață fără scrupul.

Duminică în slujbă, o rugă în tăcere
Bunica-n mine doarme, durerea dar nu piere!

Duminică în lacrimi, în tata plânge timpul
Pe fruntea lui cad picuri, se-nchină anotimpul.

Duminică aprinsă, candele-arzând în Cer
O veșnică-nchinare, duminică-n eter.

Duminică pustie, în curtea ta bunică
Rămâne amintirea și lacrima ce-mi pică.