Era ca-ntr-o-ntâlnire ideală
În care multe vorbe nu se spun,
Eram doar prinși, tăios, de-aceiași rană
Ca într-un loc de veci, de drept comun.
Și ne iubeam fără să știm de ce
Și totuși nu era nici o eroare
Cât mai era iubire și mai e
Câte-un transfer din noi, prin fiecare.
Ne-au și ajuns troienele cărunte,
În intersecții drumuri se desfac.
Ne mai iubim fără să știm de unde
Ne vine-acest cumplit sfârșit de veac.
În care multe vorbe nu se spun,
Eram doar prinși, tăios, de-aceiași rană
Ca într-un loc de veci, de drept comun.
Și ne iubeam fără să știm de ce
Și totuși nu era nici o eroare
Cât mai era iubire și mai e
Câte-un transfer din noi, prin fiecare.
Ne-au și ajuns troienele cărunte,
În intersecții drumuri se desfac.
Ne mai iubim fără să știm de unde
Ne vine-acest cumplit sfârșit de veac.
Lucian Dumbravă Poezie Doi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu