sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Liliana Daniela Găvăneşteanu Adeseori iubirea

Adeseori iubirea

Adeseori mă-nvălui în tăcerea
Clipei perfecte ce măsoară viaţa,
M-apropii de centura pămanteană
Contemplând iubirea şi speranţa.

Mă-nalţ pe vârful munţilor siberici
Să-ngheţe dragostea pe-un arc de cer,
Şi să eliberez în hăul vremii
Un vis prea fraged, blând şi prea stingher.

Ating cu fruntea altă epopee
Şi-mi tremură făptura de iubire,
Mă-mbăt cu marea moartă, miros de orhidee
Şi-mi las să plece visul, slobod în nemurire.

Cobor uşor pe raze, m-aşez pe ţărmul mării
Pe insula speranţei, privesc din mal in mal
Şi văd în depărtare, corabia iubirii
Cum vine către mine, adusă de un val.

Liliana Daniela Găvăneşteanu
Poezie din Cartea Sentiment A Dragoste-n cuvinte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu