miercuri, 20 martie 2013

O concluzie SA

După 2 luni şi peste jumătate
De promoţie a blogului SA,
Cam 3000 de vizualizări adunate
Puţin sau mult?!...aştept părerea ta.

Membrii ce s-au implicat se ştiu, ok
Sub 50 % planul l-am atins,
Era simplu, 5 minute pe zi, doar să vrei...
Sentiment A merge mai departe, dinadins.

Celor care ne-au citit le mulţumim
Celor care ne-au distribuit, deasemenea,
Vă simţim aproape deci vă iubim 
Aici e poezia sufletului, muzica.

Pentru cele mai frumoase scriitoare
Pentru fiecare scriitor interesant...
Sentiment A vă oferă câte-o floare
Respectiv, un vis sentimental, poetizant.

DLC 20 martie 2013

Sentiment A merge mai departe...
Mulţumim din suflet tuturor celor ce ne sunteţi aproape...
Sentiment Aici e poezia sufletului, muzica

luni, 18 martie 2013

Front pentru unul Versuri Lucian Dumbravă Muzică,Voce DLC

Lucian Dumbravă scriitor


Era ca-ntr-o-ntâlnire ideală
În care multe vorbe nu se spun,
Eram doar prinși, tăios, de-aceiași rană
Ca într-un loc de veci, de drept comun.

Și ne iubeam fără să știm de ce
Și totuși nu era nici o eroare
Cât mai era iubire și mai e
Câte-un transfer din noi, prin fiecare.

Ne-au și ajuns troienele cărunte,
În intersecții drumuri se desfac.
Ne mai iubim fără să știm de unde
Ne vine-acest cumplit sfârșit de veac.

 Lucian Dumbravă   Poezie Doi

sâmbătă, 16 martie 2013

vineri, 15 martie 2013

Sentiment A Scriitori 2012

Şoim spre nemărginiri Sentiment A



S entimentali pornim pe drum de vise

E leganţ-avem în scris şi-n cântec stil,

N oian de versuri, lacrimi, suflete deschise

T răim, surâdem, savurăm tot ce-i util,

I nimi ce vibrează-n stropi de fericire

M ulte cuvinte, clipe-n parfum melodios,

E u, tu, noi, voi, romantici, buni din fire

N e dorim o lume c-un caracter duios,

T indem spre frumos prin doruri şi iubiri...

A ici e Sentiment A, şoim spre nemărginiri!!!

~DLC~20 iunie 2012~


miercuri, 13 martie 2013

Dorinţă Tatiana Afanasiev

Nu vreau decât să fiu visul tău din fiecare noapte, prima şoaptă din zori de zi, bătăile inimii tale şi aerul cu care  respiri...oare cer prea multe?...

Tatiana Afanasiev

luni, 11 martie 2013

Confesiunea unei nebune proză Tatiana Afanasiev


Iubitule, auzi cum cântă în mine tăcerea şi nesfârşirea acestei nopţi? ...
Stelele dorm în braţele măreţului cer, ce le leagănă cu infinită tandreţe. Doarme şi luna, îmbătată de propria-i frumuseţe. Şi doar eu, în mijlocul acestei poezii eterne, mă gândesc la tine şi la ochii tăi ce năşteau infinituri.
Iubitule, mai ţii minte ziua în care ne-am cunoscut?! Afară ningea cu vise, cu fulgi măşcaţi şi pufoşi...Iar eu patinam cam stângaci, încercând să găsesc un punct de reper pe gheaţa alunecoasă. Acel punct ai devenit tu. Ţi-am întâlnit privirea în timp ce mă agăţam cu disperare de haina ta pentru a nu mă prăbuşi prea ruşinos şi am înţeles că te iubesc.
Nu, mint... De fapt, te iubeam de foarte mulţi ani, de secole, de milenii, de o eternitate... Te-am văzut întâia oară într-un vis şi am înţeles că tu eşti continuarea mea, tremurul pleoapelor mele, zâmbetul ascuns în colţul buzelor mele. Te-am căutat timp îndelungat în neantul ceresc pentru a te găsi aici, pe pământ. Şi te-am iubit... Dumnezeule, cât te-am mai iubit!
Am iubit fiecare gând, fiecare respiraţie, fiecare mişcare a mâinilor tale. O singură atingere a ta era suficientă pentru ca eu să simt cum pulsează viaţa în mine, cum inima bate în fiecare celulă a trupului meu. O singură privire a ta era suficientă pentru ca eu să devin sclava ta, jucăria-ţi lipsită de voinţă. M-am lăsat atât de mult pătrunsă de tine, încât am încetat să mai înţeleg unde se sfârşeşte fiinţa ta şi unde începe a mea. Am încetat să mai exist, iubitule. M-am dizolvat în tine. Erai doar tu şi... încă un tu.
Şi atunci am simţit că mă voiam înapoi. Pe mine!!! Voiam să respir, să visez, să gândesc. Îmi era dor de soare, de lumină, de gustul vaniliei, de parfumul florilor, de râsul cristalin al copiilor de afară.
De asta am luat cuţitul. Nu voiam să te rănesc, iubitule, voiam doar să rup lanţurile şi să devin iar liberă! Liberă de nebunia acestei iubiri absolute... Cu fiecare lovitură de cuţit, simţeam tot mai acut cum inima ta începe să bată în pieptul meu. Învăţam pentru a doua oară să respir, să văd, să aud lumea din lăuntrul meu. Şi să plâng. Plângeam pentru că înţelegeam că acum trebuie iar să trăiesc şi era greu, iubitule... Foarte greu...
Ţi-am săpat mormântul cu propriile mele mâini, iar apoi, după ce ţi-am astupat carnea cu ţărână, am cules un mănunchi de roze sălbatice, pe care le-am aşezat la capul tău. A fost prima noapte când am dormit iar împreună. Mâinile mele erau cele ce îmbrăţişau mormântul tău, gura mea era cea care săruta pământul rece... În sfârşit ştiam că nu vei pleca, nu mă vei părăsi niciodată. Eram împreună. Tu şi Eu. Eu şi Tu. Tu şi eu. Eu şi tu. tu şi Eu. eu şi Tu.
Cineva spunea ieri că sunt nebună. Bieţii oameni... Ce ştiu ei despre adevărata nebunie?! Oare atunci când îşi iubesc propria reflexie sau când sărută copii, pe care îi cred proprietatea lor, nu sunt şi ei sclavii unor oglinzi deformate?! Toţi suntem nebuni, într-o măsură mai mică sau mai mare. Eu sunt nebună pentru că am uitat cum se respiră, iar tu eşti nebun pentru că ai uitat să mă înveţi cum se face.
Afară se aude un cocoş. Se pare că se apropie zorii de zi.
P. S. Iubitule, auzi cum cântă în mine tăcerea şi nesfârşirea acestei zile ce se naşte? ...


Tatiana Afanasiev scriitoare

Astăzi este interzis accesul în sufletul meu...Aici roiesc infinituri.

Tatiana Afanasiev

Ascunzi...în haină Doina Theiss poezie

Albastră este Veşnicia în care mă retrag visând.. Păr cu cristale-albastre, în noapte sträluceşte. Văd cum Luna mîndrä pe cer sus, luceşte. Cu gîndul plin de-un Astru visez.... suspinînd. Ca douä Stele în märeţia neagr‘a Nopţii Sunt ochii pe care numai Tu îi vezi. Seninul în ei se oglindeşte din cerul.. sorţii Sunt cristale albastre, la care tu visezi.. O mare-nvolburată şoptindu-ti a ei taină Cu valuri ne-mblînzite, s-ascunde-n ei.. Fiorul lor te-mbată şi ascunzi in...haină A lor fotografie, ce te-ameţeste făr’să...bei. Cristale fermecate te scoate-acum din minţi, Se topesc în apa sfântă cu valuri..adormite. Säruţi stropi de- otravä pe buzele-mi fierbinţi Alintîndu-mä-nşoapte, din stânci de dor izvorâte. Linişte de vis aşterni pe-al meu.. suflet. Jurăminte drăgăstoase inima mi-o-mbată! Ne iubim prin...Infinit, fără de răsuflet. Soarta este-n miez de noapte... a ei acrobată! © D. Theiss

duminică, 10 martie 2013

Bătrânul Doina Theiss poezie


Ca un duşman necruţător, vine gerul arzător!
Peste deal, peste câmpie, duce totu-n agonie.
Biciul rece cel de gheaţă, pe oameni îi ingheaţă!
Pe cei fără adăpost, îi omoară fără rost!
Noaptea-i Ger necruţător cu un vânt biciuitor..

Un Bătrânel şi cu-n câine, sărac lipit şi fără pâine,
Mergea încet cu paşi greoi, căutând în gunoi..
Ceva, pentru-al său câine, să mănânce până mâine.
Căuta si-un adăpost, într-o viaţă fără...rost.
Precum un câine părăsit, de viaţa cruntă, hăituit.

Găsi un colţ de pâine, uscat, ce lacrimile l-au muiat...
Tremurând de frig şi foame el se-ascunde sub obloane.
Ger năprasnic fără milă, atac-o viaţ-aşa umilă...
Cei ce trec, nici nu le pasă! Ei au casă, ei au masă.

Pe când Ei la cald stăteau şi la cămin s-aşezau,
Simţind că le merge bine, nici nu s-au gândit la tine...
Biet bătrân ce-acuma mori, prins de gheaţă şi ninsori!
Lângă corpul îngheţat, moare-un câine-nfrigurat.
Douä suflete curate s-au stins, nefiind ajutate.
Ignoranţă şi uitare, le-au furat a lor suflare!
Gerul greu chinuitor, i-a omorât pânä-n zori!

Viaţ-amară fără sens, mă-ntristeaz-acum imens,
Când gândesc la cei sărmani, fără pâine, fără bani.
M-aş preface într-un soare cu razele arzătoare
Cu gheaţa eu aş lupta, gerul crunt l-aş înfrunta!

Aş aduce-n inimi Vara să le fie cald şi seara
Oamenii să nu îngheţe! Ignoranţa... s-o dezgheţe!
Tare-aş vrea s-aduc căldura ce topeşte "acritura"
Firilor de oameni răi, ce-i întrec chiar.. pe dulăi!

Aş vrea să devin o floare cu petale mirositoare!
Să aduc la Oameni, Viaţa, bucuria şi speranţa!
Pasărea din cer să fiu, ciripind un tril zglobiu,
Să aduc Iubirea-n suflet, dup-atâta chin şi umblet!

Toate astea eu aş vrea, să pot s-alint inima!
Să uitaţi de ger şi frig, să vă-nvelesc într-un vig.
Să v-ascund în Inimă de ignoranţa... vitregă.
Ah, de-aş putea toate astea, v-aş aduce şi...o Stea!

Stea albastră ce sclipeşte, visul nopţii-l ocroteşte.
Cu a ei lumină caldă, somnul vostru să-l dezmiardă!
Să fiu Înger păzitor ce v-aduce Soare-n zori,
Şi un zâmbet de bineţe, pe a gurii frumuseţe!

A Bătrânului durere vreau s-alin cu-a mea putere...
Moartea lui să o răzbun, căci am sânge de Străbun!
Să-l înalţ la cerul mare aducându-i alinare.
Un om surghiunit de soartă, stă acum în Rai la..Poartă.

© D. Theiss


sâmbătă, 9 martie 2013

Nu uitaţi să... îmbrăţişaţi Doina Theiss


Astäzi, când peste tot se vorbeste atât de frumos despre Iubire, Prietenie..as dori sä scriu câteva cuvinte despre...Imbrätisare.
Imbrätisarea este atât de importantä pentru noi, oamenii si atât de binefäcätoare! Nu-i däm prea mare importantä de multe ori, si o däruim.. doar asa.. ca semn de binete sau ca semn de prietenie la ..despärtire.
Am "studiat" aceastä formä de a ne exprima dorinta de apropiere fatä de cei dragi si am ajuns la concluzia cä, Imbrätisarea se poate observa sub foarte multe..forme.
Ea, exprimä tristetea atunci când am pierdut un om drag si ne face sä ne strângem in brate, sä cäutäm mângâierea prietenilor, familiei..alinându-ne astfel durerile acelei pierderi..
Imbrätisarea este intensä si foarte fierbinte, la perechile indrägostite. Este plinä de cäldurä si de ..hormoni care se "zbat" pur ...  
si simplu, de atâta fericire..
Imbrätisarea, atunci când strangem copilul la piept este atât de frumoasä si curatä incât s-a constatat cä ea, are efecte mult mai puternice, la un copil bolnävior, decât ar avea-o medicamentele.. Acea imbrätisare duioasä, a mamei, face foarte bine copilului.. transmitând o sigurantä si un sentiment de apärare..de ocrotire.
Sigurantä, ocrotire, iubire, incredere, usurarea suferintei, mângâiere, toate acestea la un loc se strâng intr-o....Imbrätisare!
Ati imbrätisat pe cineva astäzi?
Eu, am fäcut-o!! V-am imbrätisat pe voi, prin aceste... mici gânduri ale mele!  
 
D. Theiss  

Doina Theiss scriitoare

Femeia este acea fiinţă minunată
Care ne naşte în dureri şi chin,
De pictori în tablou imortalizată

Ea, este albul florilor de crin.

Doina Theiss

joi, 7 martie 2013

De iarnă Lili Trif poezie


Sǎ vorbim de iarnǎ ȋn tǎcere
Sǎ atingem țurțurii ușor,
Clinchetul acesta-i o durere
Nu știați cǎ ghețurile dor?

Sǎ citim “ Fetița cu chibrituri”
Și sǎ ne-amintim ca iarnǎ e
Nu doar ȋn Povești de Andersen sau mituri
Ci adeseori ȋn suflete.

Dacǎ ai prea multe prǎjituri pe masǎ,
Daca toți ai tǎi sunt sǎnǎtoși,
Hai, deschide ușa și ȋn casǎ
Primește copiii zgomotoși.

Azi e ziua-n care Ȋngeri cȃntǎ,
Azi e noaptea-n care ȋmpǎrțim
Bucuria vieții cea mai Sfȃntǎ,
E atȃt de simplu sǎ iubim!


Lili Trif scriitoare


 Îmi pasă
De fiecare frunzǎ care picǎ și mai alungǎ viața de prin noi,
De fiecare floare care duce un infinit de gȃnduri cǎtre voi.

De fiece copac tǎiat ȋn pripǎ sǎ ȋncǎlzeascǎ un cǎmin sǎrman,
De fiecare pasǎre ce pleacǎ lǎsȃndu-și cuibul gol an dupǎ an…

De fiecare apǎ care curge ȋn cǎutarea unei mǎri de dor,
De zarea care uneori mȃhnitǎ, acoperǎ albastrul ei cu nor.

De fiecare om care mai vine prin viața mea și pleac-apoi grǎbit
Fǎr-a-mi lǎsa puterea de-al reține spunȃndu-i: ”iartǎ-mǎ, dac-am greșit! ”

De fiece copil ce crește mare, grǎbit sǎ-și uite inocența-n viciu,
De fiecare gȃnd ce mǎ mai naște pe buze reci, acesta-i greu supliciu.

Ȋmi pasǎ, cǎ mǎ ȋnconjoarǎ, singurǎtatea... și nu știu s-o-nving,
Cǎ arde-o flacǎrǎ nestinsǎ-n mine pe care nu știu cum s-o sting.

Și chiar de-aș știi, n-aș stinge-o niciodatǎ, cǎci ea ȋmi face viața mai frumoasǎ,
Eu sunt așa și toate-mi trec prin suflet, atȃt cȃt ard de toate ȋmi mai pasǎ.

 Lili Trif-Sibiu

marți, 5 martie 2013

Vesti de pe campul de lupta Dori Lederer DLC Video clip

Ierni revendicate Dori Lederer poezie


 
Nu orice suflet are-o iarnă?
De ce m-acuzi c-am înghețat?
Că ți-am luat un fulg din palmă...
Nu ai fost, tu, ce mi l-ai dat?

De ce din cer căzut-au stele
Din gheața ochilor tăi gri?
Acum, când toate-mi sunt ca ele,
Nu vrei ca să mi le mai știi?

Iubirii îi dădeam binețe,
Tu o-ngropai în norii grei
Și o lăsai ca să înghețe
În zâmbetul și ochii mei.

De ce m-acuzi c-am rupt din tine,
Că iernile ți le-am răpit?
Azi, iarnă e și pentru mine,
Căci fulgii tăi m-au troienit.

Și-mi ninge cum ți-a nins și ție
Și simt, cum și tu ai simțit.
Căci iarna este-o veșnicie
A celor care-au obosit.


luni, 4 martie 2013

BUCHET DE IUBIRE - Dori Lederer

RECOMPUNERE Dori Lederer

Doar eu ştiu Dori Lederer poezie


Nu vă atingeți de visele mele,
Doar eu știu ce preț
Am plătit pentru ele,
Doar eu știu ce –am dat
Și-n schimbul visării
Doar eu știu ce-am luat.

Nu vă atingeți de inima mea,
Doar eu știu când doare
Tăcerea din ea,
Doar eu știu când bate
Și-mi strigă în piept
Și-n mine sunt toate.

Nu mă-ntrebați de ce mai aleg
Cuvântul să tacă
Și ochii să-i leg,
Căci știu numai eu,
Cum pot să le duc
Și cât e de greu.



Dori Lederer scriitoare

Iubesc lumea literelor, lume în care putem evada la braţ cu visele copilăriei.Iubesc poezia cerului picurată de suflet pe albul hârtiei.Iubesc muzica, cea care ne poartă pe norii sublimului.Iubesc culorile curcubeului, piatra care se lasă cioplită, omul care se înalţă spre cer cu aripile gândului.

Dori Lederer - Portugalia

sâmbătă, 2 martie 2013

Iarna...Beu Eugenia poezie


Pe sub pomi, strânsă covrig
Iarna tremură de frig.
Ce să facă? Un' să stea
Biata iarnă dârdâia...
A făcut atunci un caier
Adunând fulgii din aer
Şi a tors o săptămână,
Răsucind aţă şi lână
Numai fir şi broderie
În argint şi borangic
S-au ivit ca din nimic,
Fire albe mii şi mii
Peste codri şi câmpii
Fire risipite-n vânt,
Fluturau peste pământ...
Pânzele strălucitoare,
Şi-apoi le-a brodat pe toate
Peste munţi, câmpii şi ape.