M-ai iubit? Sarita Costan

M-ai iubit tu oare, în acele zile în care 
totul era făcut să-nfioare? 
Să-nfioare o coardă ascunsă în suflet, 
ce se mai zbate de atunci mereu. 
Când luna se plimba deasupra noastră, 
sau noi sub ea… 
Era chiar plină, o minge ce ne privea, 
Lumina-i era rece și totuși nu îngheța, 
Privea de sus și poate se întreba: 
El o iubea sau numai se juca? 
O lua în brațe și atunci ea era stea 
Și timpul, ah ce bine, el nu mai exista, 
Parcul se rotea în timpul gol, 
și el cu ea în brațe urma poate un rol 
Decupat din filme, din cărți de aventuri, 
din eroice balade, din literaturi. 
Voia s-o cucerească sau numai o iubea? 
El era totul pentru ea. 
Ea pentru el oare la fel? nu se știa. 
A fost închipuire, a fost adevărat? 
Un rol de viață într-un parc uitat, 
Aceleași bănci și azi ascund același rol, 
Aceeași lună privește printre crengi 
poleind un gol… 
Și cineva va spune: 
durerea este trecătoare… 
M-ai iubit sau a fost o vrajă, o splendoare?

Sarita Costan
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor