Zăpezi pelagice Lucian Dumbravă

Acolo unde iarna continuă să dea semne, 
De parcă ar renaște, de parcă-ar vrea să fie, 
Acolo unde fulgii au rădăcini în Mare, 
Vom construi o viață din foaie de hârtie. 

Ne vom petrece timpul scriindu-ne de toate 
Pe propria noastră viață, în clipe de impas, 
Vom îndoi la colțuri, repaosul de file 
Ca peste veșnicie, să știm unde-am rămas. 

Și se va face noapte și se va face ziuă, 
Vom construi pădurea, din lacrimi de copii, 
Vom da cuvânt de ape și suflu sfânt spre cer, 
Și-n ziua cea de-a șaptea, ne vom putea citi. 

Și chiar dacă va ninge cum n-a mai fost să ningă, 
Nămeții să renască din sare și Ocean, 
Ne vom citi curândul, așa cum se cuvine, 
Mai triști cu-o veșnicie, mai pur și mai uman.

Lucian Dumbravă
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor